Am scris un articol lung rau si cu multe explicatii despre prezenta mea si a lui Adrian la TV. Nu pentru mine, pentru ca nu ma intereseaza foarte mult ce spune lumea despre mine, cat pentru Adrian. L-am sters, era prea multa vorba.
Adi, nu are rost sa te consumi. Stiu, te-ai vandut lui Ciutacu. Nu conteaza ca tu nu ai nici o treaba cu el, ca nu te-a deranjat niciodata, ca nu ai de ce sa nu il suporti. Nu gandesti cum trebuie. Ai fost orbit de lumina reflectoarelor. Te si vezi vedeta. Ce dracu, mah, maine nu ai sa ne mai cunosti pe strada.
Ai spus aici niste cuvinte misto despre mine. Dar ai uitat sa spui un lucru: eu imi vad de treaba. Nu ma opresc sa ascult criticile oamenilor care nu ma cunosc – daca gresesc cu ceva, eu sufar cel mai tare, nu ei – si ma astept ca prietenii mei sa accepte alegerile mele, chiar daca nu le inteleg (acum vreo doi ani “prietenii” ma trimiteau la munca pe 300E, de la 8 la 4, acum ma suna sa ii invat cum sa faca bani din bloguri).
Desi mie nu mi-a zis nimeni ca m-am vandut (nimeni care sa conteze, e plina lumea de bagatori in seama), Adi a avut parte de un altfel de tratament. Adrian mi-a devenit prieten in ultimii doi ani si imi pare rau sa vad cum e atacat. Poate ca e “poetic justice” avand in vedere niste reactii anterioare, dar oricum, nu merita ce i se intampla.
Cei care vor sa inteleaga vor intelege si daca nu intru in detalii si fara sa ma lungesc la un post de 5000 de cuvinte. Cei care nu, sa isi vada de treaba si sa scuipe sange si rahat pe blogurile lor. Eu nu judec pe nimeni (de asta nici nu intru in conflicte), dar voi cum va permiteti sa ma (ne) judecati? Ma intreba lumea de ce plec prin lume. Ca sa ma asigur ca peste tot e la fel, de asta.
P.S.: cineva spunea ca nu s-a spus nimic in emisiune. Invit personajul respectiv sa stea de vorba cu mine pe teme de advanced blogging sau cu Adi pe teme de filozofie. Sunt sigur ca, nefiind in situatia celui care n-a auzit in viata sa de blogging (cum erau probabil 99% din cei care se uitau la TV), va fi multumit de detaliile in care putem intra, de la instalarea de plugin-ului de cache pe wordpress (ah, nu stii ce e? e chestia pe care o folosesti cand ai 50.000 de vizitatori intr-o zi, daca nu vrei sa iti pice serverul. Ah, normal, nu ai de unde sa stii, cand pe tine te viziteaza 10 oameni cu un bounce rate de 90%. Ti-l explic si pe ala cand ne vedem) la filozofie (aici il las pe Adi). Sfatul meu: invatati sa vedeti mai departe de lungul nasului si de sticla de bere. Ganditi-va cui se adreseaza mesajul inainte de a scuipa cuvinte.
Reactii pro si contra, la gramada:
http://www.blegoo.com/16/aplaudaci-lingai-pupicuristi-in-blogosfera-mioritica/
http://gramos.wordpress.com/2007/09/16/bloggerii-la-televizor/
http://www.pam-pas.com/ce-n-a-inteles-adi/
http://oanastoicamujea.wordpress.com/2007/09/15/invidie-virtuala/
http://lovinpress.wordpress.com/2007/09/15/ieftina-i-carnea-de-blogger/
http://ovidica.blogspot.com/
http://www.ecostin.com/bloggeri-la-tv.html
http://poduiloaiei.blogspot.com/2007/09/sexul-oral-si-bloggaritul.html
Blogvertising: Televizor
