urasc oamenii care ma iau la misto… nu pentru ca ma iau la misto, ci pentru ca atunci cand nu ma controlez, spun lucruri care jignesc numai ca sa jignesc… si stiu exact ce sa spun ca sa ranesc (si asta dupa foarte putin timp dupa ce te cunosc)… daca ai un complex, nu e problema, eu il gasesc si te chinui exact pe tema respectiva… mai mult, nu imi pare rau… daca nu voiai sa ma iau de tine, nu trebuia sa te legi de mine…
in timp, m-am obisnuit ca atunci cand cineva ma ataca sa zambesc si sa plec… cineva foarte apropiat se referea la astfel de momente spunand ca sunt cel mai nesimtit om din lume… pentru ca nu imi pasa… dar imi pasa uneori… si plec fara sa mai zambesc…
mai mult, ma enerveaza cand cineva ma ataca pe plan personal intr-o discutie in care argumentele trebuie sa primeze: “auzi, eu nu mai argumente sa te conving, pentru ca mi le-ai combatut pe toate, dar trebuie sa iti spun ca, in pm, unde ti-e sapca?”
ah, si urasc argumentele de genul: “asa sunt eu si asa va fi…”, pm, atunci de ce mai stam de vorba daca tu stii ca, pentru ca esti tu asa cum esti, pamantul nu se va mai iinvarti in jurul soarelui iar oamenii vor reactiona altfel decat reactioneaza de milenii intregi?
P.S.: evident, paratrasnetul era sa fie o persoana care nu avea nici in clin nici in maneca cu problema… fuck… ma duc sa mananc…
