Acum vreo doi ani observam ca, in mod ciclic, in blogosfera se revolta o noua generatie de bloggeri. Unii dintre cei mai vechi ar spune “sunt irelevanti, de ce ii bagi in seama?”. Pentru ca sunt masochist :D Si pentru ca oricum trebuia sa scriu un post pe tema asta, sa am catre ce da link. Si pentru ca a venit perioada din an :))
In primul rand cititi articolul de-aici (scris acum doi ani). Explica o parte din idei.
Si, ca o confirmare a ceea ce spun acolo, legat de oamenii pe care nu ii cunosti, dar care se vor recomandati, persoana a carei link a pornit postul s-a luat de mine cu faze de cacat de 4 ori in urmatoarele 5 posturi. Pentru ca i s-a parut ca atunci cand am zis ca ma deranjeaza tonul superior si acid, de fapt i-am zis ca e prost gramada. Sincer sa fiu, nu as fi vrut o astfel de confirmare, dar au si haterii nevoie de motive inchipuite din cand in cand.
Bun. Acum, sa ajungem la bloggerii nostri. Toti, noi, vechi, care inca scriu, care nu scriu. Care sunt sau nu relevanti. Care nu sunt descoperiti.
Sa o iau pas cu pas (incerc sa imi aduc aminte de pe chat-ul de la RadioLynx, de la emisiunea de ieri cu Bogdana – care va fi in scurt timp disponibila pentru download):
1. Bloggerii vechi s-au plafonat, trebuie schimbati cu mine/noi, care suntem inteligenti, destepti (in mod cert mai mult decat ei)
Eu cred ca bloggerii vechi care inca sunt considerati in elita nu s-au plafonat, dimpotriva. Da, s-au schimbat, au evoluat (sau nu), dar in mod cert nu au ramas la fel ca la inceput. Ma intreb, a stat cineva sa citeasca ce si cum scriau acum 5 ani oameni ca zoso, manafu, visurat, arhi, alex negrea, Adrian Ciubotaru samd? Pentru ca eu stiu ca s-au schimbat. Poate in mai rau, cine stie. Dar sa spui ca s-au plafonat…
Viata e cruda. In orice domeniu in care intri la inceput, oricat de destept esti tu/voi, nimeni nu va va baga in seama. Pur si simplu. In ciuda a ceea ce crede lumea (constant, se pare), calitatile care te fac “de succes” nu sunt neaparat talentul sau munca, ci constanta si perseverenta. Ca succesul e perceput intr-un fel sau altul, asta e altceva. Unii vor bani, altii vor recunoastere, altii 10 oameni care sa fie de acord cu ei samd. Dar nu poti sa fii considerat de succes de un grup de oameni (bloggerii in general, in cazul de fata), pana nu esti constant in ceea ce oferi.
Da, sunt scriitori mai buni de cat mine pe internetul romanesc (ati citit cum scrie Petreanu? sau PiticiGratis, ca sa mergem intr-o alta extrema a continutului, dar care mie mi se pare foarte bine scris si gandit?), da, sunt profesionisti mai buni decat mine pe anumite zone – pe astia nu vi-i spun, insa >:), da sunt antreprenori mai buni decat mine – ohohoho, aici as face ditamai lista, sunt vorbitori mai buni decat mine samd. Cei de care ati auzit au fost constanti, cei care nu… nu ati auzit de ei. Eu am fost la un nivel ok, si am continuat sa scriu, uneori mai prost, alteori mai bine.
Chiar ma gandeam: cand am inceput sa vorbesc in public eram jalnic. Nu ca as fi mult mai bun acum, dar macar fac lumea sa rada si nu imi pasa prea mult daca gresesc sau ma balbai, atat timp cat transmit ceea ce vreau sa transmit. Dar asta s-a intamplat in 3 ani de efort, in jur de 140-150 de conferinte si evenimente la care am vorbit, 4 ani de radio saptamanal.
Stiti care mi se par mie unii dintre cei mai neasteptati bloggeri cunoscuti? Chiar daca nu neaparat cu cea mai populara imagine? Blogatu si Sorin Rusi.
Blogatu e atat de constant si perseverent, chiar daca uneori am impresia ca nu intelege jumatate din ce face, incat nu poti sa nu admiri faptul ca nu renunta. Da, poate ca nu straluceste. Da, poate ca nu se prinde intotdeauna de mistourile subtile. Da, face SE spam. Dar, cu toate astea, e acolo si creste (chiar m-am conversat cu el intr-o discutie despre blogging la TVR, recent). Cand m-a si invitat la Craiova, la un blog meet, de altfel :)
Sorin Rusi e omul care a venit o gramada la evenimente, spunea o gramada de prostii la inceput, se auto-invita la multe, a speriat cativa oameni, dar a invatat, a luat informatia si, cum spun englezii, “ran with it”. Laptop News mi se pare un exemplu foarte bun de blog de nisa romanesc (si le putem numara pe degete). Cu comunicate de presa si descrieri de produse de-afara, de il dispera pe zoso, dar si cu review-uri “hands-on” ale laptop-urilor luate de la branduri, cu un mini-eveniment creat special pentru asta samd. Da, e in Romania, asta inseamna sa preia o gramada de chestii de-afara. Asta e, e “blestemul” faptului ca ne-am nascut aici si nu in New York. Sau macar pe langa.
Stiu ca suna ciudat, dar ambii de mai sus au reusit sa aiba succes fiind constanti si perseverenti. Da, poate versiunea lor de succes nu e ceea ce doriti voi, dar asta nu inseamna ca la voi e altfel.
Un alt exemplu, neplacut pentru mine, este refresh.ro. Spun neplacut pentru ca a pornit in aceeasi perioada cu CapsLock.ro. CapsLock nu mai exista, refresh e considerat site-ul de baza cand vine vorba de ceea ce se intampla in online-ul romanesc. Asta pentru ca cel care scrie acolo, Costin, a fost constant si perseverent. Eu, pe de alta parte, nu am fost – si asta l-a afectat si pe zoso, care se baza pe parteneriatul cu mine ca sa il continue. Dar am fost constant si perseverent in alte directii.
Cine spunea ca “overnight success usually takes 15 years” avea extrem de multa dreptate. Eu am fost olimpic la informatica (da, stiu, nu se vede), am avut primul calculator la 6 ani, acum 26 de ani, am invatat sa lucrez pe calculator cu oameni precum RazvanBB, Alexandru Costin si Bogdan Rapa de la InterAkt-Adobe, cand aveam 10-12 ani. Am desfacut si pus la loc calculatoare cand aveam 14 ani. Am vandut calculatoare in Vaslui la 16. Am stat langa un prieten cand se chinuia sa isi configureze modemul de telefon in Red Hat Linux 4 luat din Chip, prin 94-95. Scriam sute de pagini de lucrari de licenta in camin in facultate. Am stat pe net cu 9$ cartela si o gramada de bani telefonul pe luna in 2000. Dormeam doua ore pe noapte ca sa pot sta pe net la un prieten, unde nu puteam sta decat dupa programul firmei (si ma duceam si la munca ziua, ca eram angajat). Asa am invatat ca se pot face bani pe net, citind prostiile pe care le gaseam pe DC cu “fa miliarde pe net”. Apoi am stat nopti in sir sa citesc Webmaster World si Sitepoint. Am invatat despre promovare online si branding. Am invatat despre publicitate online. Samd, samd. Si abia de cativa ani traiesc din asta. Asta dupa ce am muncit la stat si am falimentat prima firma pe care am avut-o: una de imobiliare, in boom-ul imobiliarelor, cand toata lumea castiga (da, nici eu nu stiu cum am reusit).
Prin urmare: vreti sa intelegeti de ce “ãia” si nu voi? Pentru ca “aia” au muncit o gramada sa ajunga acolo. Si au avut rabdare. Si si-au asumat sa fie deschizatori de drumuri cand daca erai blogger era clar ca nu ai viata sociala si esti si NF rau de tot. Ah, si ai si cosuri. Si pentru ca orice evolutie, in orice domeniu, ia TIMP. Si increderea se castiga in TIMP. Deci, daca nu aveti succes, nu e pentru ca nu sunteti buni sau pentru ca aia de sus sunt o clica. Ci pentru ca nu aveti rabdare si nu vreti sa depuneti efortul necesar, pe o perioada mare de timp (uitati-va la primele mele posturi si vedeti cand s-au primit comentariile: in 5-6 luni nu am avut altelele decat de la prieteni).
Initial incepusem sa scriu ceva pe puncte, scurt si la obiect, dar mi-am dat seama ca vreau sa spun mult mai multe. Asa ca in partile urmatoare am sa intru in detalii despre motivele pentru care “nu sunt descoperiti bloggerii buni”, pentru care agentiile nu lucreaza decat cu anumiti bloggeri samd., asa cum le vede un blogger care a fost aici in ultimii 6 ani. Imi dau seama ca va fi mult de zis, sper numai sa am timp sa scriu asa de des pe cat vreau. Si poate intelege si Hoinaru :P
Update: Sfatul meu: acordati-va timp sa cresteti. Sau gasiti alte modalitati de crestere. Dar nu contestati munca celor vizibili. Munciti macar o ora pe zi la blogul vostru si pun pariu ca in 6 luni, poate un an, nu va veti mai intreba de ce ei sunt vizibili si voi nu erati cand ati inceput.
Credit foto Post pornit de la comentariile scrise in postul lui Chinezu
