Acum vreo cateva luni discutam cu Cabral despre condus. Ii spunea ca eu nu am curaj sa merg cu el in masina (el conducand, evident) pentru ca are un stil … descreierat. Ca nu e intreg la cap. Ca se baga unde nu e cazul. Ca merge ca tampitul, intr-un cuvant. La care Cabral, in marea lui intelepciune, mi-a zis: “Eu nu conduc ca dementul, tu ai impresia asta, pentru ca tu nu ai reflexele si obisnuinta mea”. Si daca initial am zis: “Bine, bine, fie ca tine, eu tot nu ma urc in masina cu tine”, in ultima vreme m-am mai gandit. Nu, nu legat de condus, oricum nu ma urc in masina cu el decat daca sunt pe moarte, macar stiu una si buna.
E vorba de diferentele de perceptie date de nivelul de pregatire, de experienta intr-un domeniu. Si cat de greu e sa ii explici unui om ceva, cand acesta din urma nu are toate informatiile. Si cum nu poti sa ii dai cuiva din experienta ta, oricat de mult incerci.
Si daca de multe ori suntem in situatia de mai sus (sau ni se pare ca suntem, ok?), ce faci cand simti ca esti in situatia in care tu nu poti sa intelegi? Si nu pentru ca nu iti permite intelectul, ci pentru ca ai un deficit enorm la capitolul experienta?
