Eram ieri la PR&AD Fair si imi exprimam, pentru a jdemia oara, uimirea in fata faptului ca viitorii oameni de comunicare nu sunt interesati sa experimenteze comunicarea in forma sa cea mai ieftina: blogul. Blogul e ieftin, e gratuit chiar, in termeni financiari, si iti permite sa inveti sa comunici intr-un mod super simplu si, de cele mai multe ori distractiv.
Anyway, ieri cineva mi-a zis o chestie de genul: “da, nu costa bani, dar costa timp, si eu nu obtin nici un profit”. Scoasa din context, replica aproape ca are sens. Ca in context nu avea.
Intrebarea mea e insa: stie careva cat costa timpul sau? Aud o gramada de studenti care nu au timp (am fost si eu student, da? stiu cat de mult o frecam), care vin cu replica asta: timpul inseamna bani samd. Ati facut vreodata un calcul, sa vedeti cat costa timpul respectiv? Da, stiu, sunteti ocupati. Intrebati-va colegii care muncesc in agentii cate 12 ore pe zi cum e sa fii cu adevarat ocupat.
Economia elementara spune ca timpul tau costa atat cat e dispus cineva sa il plateasca. Ca student, fara job, fara venit, care e valoarea reala?
Alta modalitate de a calcula e cea matematica: calculezi toti banii pe care ii faci intr-o luna (de la parinti, de la “sponsori”, sugar daddies, chiar nu conteaza), apoi imparti la numarul de orre pe care nu le dormi si aia e valoarea orei tale de efort.
Prin urmare, daca tu ai 2-3E/ora (in situatii bune), ce mare efort e 1-2 ore pe zi?
Articolul asta a aparut in urma frustrarii din ce in ce mai mari pe care o simt cand vad oameni care doar se plang ca nu se intampla ceva, fara sa isi scoata degetul din fund si sa se miste la treaba (la treaba reala, nu la frecat menta pe Twitter si Facebook in speranta de a deveni social media expert… si asta, fara ca, Doamne fereste, sa experimenteze ceva).
P.S.: aceeasi persoana de mai sus spunea ieri: “Blogul nu inseamna numai sa scrii, ci sa il promovezi, si asta ia timp”. Raspunsul meu? “A promova ceva inseamna a comunica…”. Ca sa inveti ceva trebuie sa cheltui: timp sau bani. Cand refuzi si una si alta, ai sa ajungi ca in 10 ani sa injuri fostii tai colegi, care au reusit, si sa dai vina pe orice altceva decat pe propria prostie. De obicei pe “relatii”, “sex” si alte cacaturi.
