… nu ma crede…
ne-am vazut astazi dupa vreo 3 saptamani… timp in care eu nu i-am zis ca mi-am spart capul, ca sa nu o sperii… cum insa vreau sa ma tund la un moment dat si nu voiam sa imi faca vreo criza cand vede dunga din cap, ii spun. discutia a decurs cam asa:
eu: mi-am spart capul
ea (razand): sigur ca da
eu: da, de asta nu m-am dus la fanica la nunta (casa de piatra, chiar asa, fanica, scuze ca nu am ajuns)
ea: da? am crezut ca glumesti… unde te-ai lovit?
ii arat, se uita cu atentie…
ea: cum s-a intamplat?
eu: am cazut in baie..
ea: da, sigur… te-ai batut…
WHAT????? tin minte la un moment dat ca i-am zis lui iepurilah ca nu ma crede nimeni ca mi-am spart capul in baie… dar nici maica-mea sa nu ma creada??? mai ales ca nu sunt genul care sa ma bat o data la 2 zile (nici chiar mai rar – nu am venit niciodata batut acasa, si asta nu pentru ca sunt mare bataus, ci pentru ca nu ma bat :D )
de-acum, cand se mai intampla (desi sper sa nu :D ) ma laud peste tot ca m-au atacat 5 tigani cat usa si ca aia e urma de sabie. vad ca mai degraba ma cred asa cei din jur. si ce faceam cand m-au atacat? tocmai le invadasem teritoriul cu vreo 2 tone de cocaina (heroina, LSD, NBC, ESPN si ce dracu alte 3 litere or mai fi)…
asa… de-al dracului…
