Suna aproape ciudat: toti citim, chiar daca numai subtitrarile de la filme sau postul acesta de blog. Si totusi, de ce citesc EU carti?
De vreo luna Andrei Rosca m-a rugat sa scriu cateva cuvinte, un testimonial, despre Bookblog (un proiect drag mie, de altfel, pentru ca il stiu de la inceputuri si chiar am pus mana sa ajut din cand in cand). Am fost si foarte ocupat, dar adevarul e ca nici nu prea stiam ce sa spun.
Si totusi, voi cititi carti? Carti tinute in mana si voi stand in fotoliu?
Eu citesc asa, cat mai des posibil. Si azi, in avion, am descoperit de ce. Citeam o carte politista/thriller (genul de carti cu umor negru, in care eroul e vai de capul lui, dar cu suflet mare, cunoaste o tipa… etc.). Ideea e ca la un moment dat se indragosteste si EA moare. Si in carte este prezentata reactia eroului cand a vazut corpul ei neinsufletit. In momentul ala am simtit ca ma loveste ceva in cosul pieptului. Mi se parea ca eu eram acolo, eu sufeream.
De asta citesc carti. Pentru ca nimic altceva nu ma face sa intru atat de mult in pielea personajului: nici un film, nici macar un joc de aventuri facut cum trebuie. Sa simt intr-un asemenea mod.
