Acest articol este scris de Toma Nicolau. Acum ceva timp am fost implicat in sustinerea unei campanii UNICEF pentru reducere a abandonului scolar. Trebuia, ulterior, sa merg sa vad despre ce e vorba. Din pacate am fost plecat in perioada aceasta, asa ca l-am trimis pe Toma in locul meu. Motivul? Toma scrie foarte misto si, mai mult decat atat, in campanie este implicat si Hagi. Da, Gica Hagi. Care e idolul lui Toma :)
EDUCAŢIE: s.f. Ansamblu de măsuri aplicate în mod sistematic în vederea formării şi dezvoltării însuşirilor intelectuale, morale sau fizice ale copiilor şi ale tineretului sau, p. ext., ale oamenilor, ale societăţii etc.; rezultatul acestei activităţi pedagogice; bună creştere, comportare civilizată în societate.
Problemele dintr-o comunitate săracă nu dispar odată cu primul transport de hrană şi îmbrăcăminte. Tot ce face un astfel de ajutor e să amâne verdictul de care noi, norocoşii, încercam să ne scuturăm imediat cum ne imaginăm că am fi putut noi în locul lor.
În România 25% dintre copiii care încep sistemul educaţional nu reuşesc să-l ducă la capăt. Imaginează-ţi că dintre cei 4 copii ai tăi, unul abandonează pe parcurs. Gândeşte-te că dintr-un milion de oameni, 250.000 nu termină liceul.
În Făurei, jud. C-ţa, şcoala e a doua biserică. Profesorii au credinţa că, prin munca lor, viitorul e mai bun şi, astfel, se străduiesc să-i “convertească” şi pe ceilalţi.
Din habotnicia lor s-a născut Levis, un băiat de 13 ani care a fost unul dintre exemplele pozitive ale proiectului UNICEF ce încearcă să împiedice şi să combată cauzele abandonului şcolar. Levis fost recuperat şi reintrodus în ciclul primar de învăţământ al şcolii din Făurei după ce iniţial renunţase la a frecventa orele din cauza situaţiei sale de acasă, una de-a dreptul inimaginabilă.
Locuind într-o improvizaţie de chirpici, fără curent electric sau căldură, cu cea mai apropiată sursă de apă potabilă la kilometri distanţă, de multe ori nevoit să-şi ajute cu muncă fizică părinţii, Levis este unul dintrre cei mai buni elevi ai comunităţii. Pentru asta a fost recompensat cu o vizită din partea lui Gheorghe Hagi, ambasador UNICEF al bunăvoinţei.
BUNĂVOINŢĂ: s.f. 1. Purtare sau atitudine binevoitoare faţă de cineva; îngăduinţă. Afecţiune, cordialitate, prietenie, (livr.) afabilitate 2. amabilitate, atenţie, prietenie, solicitudine.
Gheorghe Hagi nu are nevoie de noi. Când avea, ne arăta asta. Inventa traiectorii pe teren şi ne ruga să-l aplaudăm. Ne dădea ocazia să fim mândri, iar noi profitam. Se hrănea cu idolatrizarea noastră. Gheorghe Hagi înţelege că, acum, noi avem mare nevoie de el. Are bunăvoinţă. E unul dintre cei mai simpli Oameni Mari pe care am avut ocazia să-i întâlnesc. A discutat cu autorităţile, cu profesorii, cu părinţii, dar mai ales cu cei mici, cum a ştiut el mai bine, din suflet şi cu modestie.
M-am văzut în ochii zecilor de copii care-l priveau cu atâta patos exact cum o făceam eu cu nasul lipit de televizor acum ceva ani. Simplul fapt că Hagi le-a vizitat umila aşezare şi i-a lăudat a fost destul ca ei să înţeleagă că speranţe există şi că sunt pe drumul bun. Gheorghe Hagi susţine UNICEF. Înainte de a te întreba de ce o face, întreabă-te de ce tu încă nu o faci.
Nu foamea trebuie combătută, ci cauza ei: sărăcia. Prin educaţie. Prin schimbarea mentalităţilor comunităţilor. Prin informarea lor. Educaţia este singură şansă la autonomie pe care o au. Viitorul începe la şcoală.
