Ieri nu am avut net: motive neelucidate (adica, elucidate… desi am doua conexiuni la internet, administratorul blocului s-a gandit sa taie cablul uneia dintre ele – o fi citit ce a scris zoso? :-?, iar RDS suspenda internet-ul daca nu platesti TV-ul, desi am contracte diferite x-(, iar pe factura nu apare TV-ul – in consecinta uit tot timpul).
Ca o consecinta a lipsei de legatura la internet si a lipsei de chef pentru a iesi din casa (vezi aici, ce zice si Adi), am hotarat ca am sa ma joc: la recomandarea lui Chelu, am ales Dreamfall, pe care il aveam de doua saptamani luat special. Ce sa va zic, 12 ore am stat si am jucat cap-coada unul din cele mai misto jocuri jucate in ultimii ani.
Jocul e relativ simplu pentru cei obisnuiti cu questurile. Ce face Dreamfall extraordinar este storyline-ul: am stat fara sa ma misc 12 ore avand impresia ca citesc o carte buna sau urmaresc un film ceva mai lung. Pe langa subiect (care e o combinatie de SF si medieval fiction), replicile sarcastice ale personajelor te distreaza in permanenta (exemplu: personajul principal este Zoe, care s-a lasat de facultate. Daca o pui sa intre in vorba cu niste copii zice: “Si, ce sa le spun? Sa mearga la scoala?”
Tehnic vorbind, grafica e buna (cam ca cea de la Syberia 2, dar mai plina de culoare), interfata e o combinatie intre FPS-uri (folosesti WASD pentru miscare si mouse-ul pentru pozitia camerei) si point-and-click. Mouse-ul m-a ametit primele 15 minute, pentru ca avea inversata axa orizontala si nu are optiune de readucere la normal, dar in timp m-am obisnut.
Incercati jocul, daca aveti cateva ore in care v-ati saturat de TV, internet, alergat prin oras sau citit. Dupa prima jumatate de ora nu va veti mai da seama cand trece timp
