Joace, joace, joace…
Nu prea ma joc eu, dar si cand ma prinde, nu ma mai lasa. Zilele trecute mi-am cumparat un nou calculator: p4 3000 Dual Processor, 1GB RAM, placa video nVidia 6600 GT PCIe fiind cateva dintre detaliile care il fac o masina puternica. Prin urmare, am zis sa il testez. Si ce altceva poate fi mai bun decat un joc care e renumit prin resursele pe care le cere la rulare?
Asa am ajuns la F.E.A.R. Un First Person Shooter horror care m-a facut sa sar de pe scaun de vreo 3 ori (numai) si care, in rezolutie 1024x768x32, cu detalii la maxim, tot mai are momente (rare, e adevarat) cand merge sacadat. Hm…
Oricum, povestea jocului m-a tintuit pe scaun cateva ore bune. In mare, tu esti cel care trebuie sa rezolvi o problema ciudata care implica un telepat care comanda o companie de super-soldati clonati. Pe parcursul jocului telepatul respectiv iti transmite tot felul de ganduri, ai tot felul de halucinatii samd. Pe parcurs, citind din laptop-uri si ascultand mesaje telefonice afli de un experiment care a creat doua prototipuri de comandanti (unul fiind telepatul pe care il cauti). In halucinatii vezi pe langa telepatul respectiv si o fata/fetita/femeie, despre care nu stii nimic. Pana la urma, reusesti sa arunci in aer baza respectiva, omori telepatul si scapi de Alma (fata respectiva). Cine esti tu? Dupa creditele jocului, cineva spune: “The second prototype was a failure. The good news is, yet, that the first prototype was a complete succes…”
Ca stil de joc, F.E.A.R. se apropie de Max Payne: nivele pe mai multe etaje, scari, lifturi, adversari care vin intotdeauna mai multi, jocul nefiind un shooter “la gramada”. Mai mult, A.I.-ul este foarte bun, adversarii folosind terenul (te incercuiesc si te ataca din spate daca terenul le permite, trag foc de acoperire in timp ce unul sau doi vin spre tine samd). In plus, tot ca o asemanare cu Max Payne (care este jocul meu preferat), F.E.A.R. are un bullet-time (adica poti, pentru o perioada limitata de timp, sa joci in reluare, precum efectul din Matrix: tu te misti normal, in timp ce adversarii mai incet). Acest efect (care, in joc, este rezultatul reflexelor tale “off-the-chart”) te ajuta sa treci peste momente dificile.
Eh, intr-un final, doua zile pierdute cu jocul, doua instaland calculatorul si doua fara chef de munca, uite ca s-a dus o saptamana aiurea. Back to work… :D
