Mie imi place sportul. Sportul de echipa, mai ales, pentru ca am jucat o gramada de ani handbal cand eram tanar.
Dupa aia am inceput sa joc fotbal. Prin campionatul facultatii, apoi cu prietenii, cat mai des. Imi placea foarte mult sa dau gol, dar intr-o zi nu aveam portar, asa ca m-am bagat eu (daca tot am facut handbal, macar mi se lipea de mana mingea, cat de cat). Si n-am mai iesit de-acolo de 10 ani decat cand ma plictiseam si voiam sa mai trag si eu la poarta.
La JCI World Congress din Antalya, in 2007, era cat pe ce sa ii eliminam pe cei care au luat, intr-un final, locul 2. Am gresit eu la un sut, insa, si au egalat in ultima secunda.
La ultimul #fotbaltweetmeet faptul ca am iesit sa trag la poarta a insemnat si un gol in propria noastra poarta. Eh, asa se intampla uneori, dar spectacolul facut de mine dandu-mi sufletul dupa jumatatea terenului a meritat.
Portarul e ca un antreprenor, din multe puncte de vedere: succesul e al intregii echipei, esecul numai al lui. Nu conteaza ca nu are aparare, ca sutul era imparabil: daca a luat gol e vina lui.
Acum doi ani mi-am facut glezna muci la un joc de fotbal (baietii de la eRepublik sunt vinovati), asa ca un an am stat pe bara. Stiti cum m-am intors pe teren? Disperat sa dau cu piciorul in minge.
Nu sunt cel mai bun portar posibil, dar macar nu plec din poarta sa imi cumpar inghetata cand iau gol. Asa ca m-am gandit ca as putea sa vad si eu cum ar fi sa apar o poarta de 7m (pe un teren adevarat), sa ma antrenez putin cu Silviu Lung si, de ce nu, sa bat o lovitura libera (poate ma lasa). Prin urmare, m-am inscris linistit pe FotbalAdevarat.ro. Unde dau serios cu piciorul in minge, sa vada lumea ca stiu pe bune cu ce se mananca.
Sper sa nu ma duc singur in cantonament, totusi. Si Adrian Ciubotaru, si Varu, vor sa vina si ei. Si mai stiu cativa. Facem acolo o super echipa :D
