Acest post este scris de Andrei, unul din autorii rpmGO, cu ocazia prezentei la Paris pentru aniversarea a 90 de ani de Citroen. Primul guest post este aici
Dupa cum ati putut citi in ultimul guest post aici pe blogul lui Bobby, eu am fost la Paris pentru a sarbatori alaturi de Citroen cei 90 de ani de la infiintare. Deja am luat parte la o parada a modelelor clasice de la producatorul francez si tocmai ne indreptam spre showroom-ul C 42 situat la Champs Elysee nr 42 (foarte subtil :) ).
Aici am fost intampinati de o veritabila armata Citroen, dar cel mai frapant lucru era chiar design-ul cladirii, reflectand filosofia Citroen. La parterul cladirii am gasit o puzderie de lucruri cu marca Citroen, de la machete la tricouri, geci sau carti ce acopera diferite segmente ale istoriei marete de 90 de ani a marcii.
Dispunerea etajelor este si ea interesanta, aproape fiecare nivel, si chiar si bucatile aflate intre etaje sunt ocupate de modele diferite. De la noul C3 la DS3 sau C4 WRC si chiar si un clasic Type A Torpedo, nu puteti intoarce capul nicaieri fara sa vedeti vreun model francez. Surpriza vine la ultimul etaj, 4, unde cei care au cutezat sa urce pana acolo sunt intampinati de mai multe canapele si un pat foarte stilat.
Dupa ce am asistat la un discurs facut de unul dintre directorii marcii, am decis aproape toti sa ne indreptam spre hotel, in timp ce incercam sa evitam numarul urias de parizieni si turisti ce erau pe Champs Elysee multumita Noptii Albe din orasul luminilor.
Duminica a fost o zi de relaxare, in care eu personal am ales sa merg spre turnul Eiffel desi am fost in aproprierea lui si sambata cand am plecat cu masina in parada. Confruntat cu niste cozi uriase la piloanele cu ascensoare, am decis sa iau un bilet pe unul cu scari, gandindu-ma fatidic “cat de greu poate sa fie?”. Eu stau la etajul 7 si de mai multe ori a trebuit sa urc pe jos, deci credeam ca turnul o sa fie un fleac.
Gresit! Foarte gresit. Am ajuns cu chiu cu vai la primul etaj si numai dupa vreo 10 minute am reusit sa imi fac curaj pentru etajul 2. Dar curajul nu mi-a fost de ajuns, poate niste picioare noi ar fi fost mai indicate, asa ca m-am dat batut pe la jumate si m-am resemnat sa fac poze de la etajul 1 al cladirii facute de Eiffel.
Dupa aceasta provocare, am inceput sa o iau inapoi spre Champs Elysee, in timp ce faceam slalom printre africani ce incercau sa vand breloace cu turnul si diferite persoane de etnie ce ma intrebau daca vorbeam engleza. Am mai vizitat cateva magazine de pe Champs, punctul culminant fiind Virgin Mega Store-ul.
Ne-am adunat toti inapoi la hotel, am luat un taxi si am ajuns la aeroport. Dupa ce am coborat din avion am fost intampinati de o coada frumoasa la pasapoarte si una si mai frumoasa la baneasa. There’s no place like home.
