Acest post este scris de Andrei, unul din autorii rpmGO, cu ocazia prezentei la Paris pentru aniversarea a 90 de ani de Citroen
Indeplinind sarcina patriotica data de Bobby, aceea de a il reprezenta la cea de-a 90-a aniversare a lui Citroen, m-am intalnit la aeroport cu Laura si cu ceilalti jurnalisti care aveau sa faca si ei deplasarea. Dupa ce Bucurestiul s-a rugat de mine sa nu il parasesc printr-un mod cum numai el stie: coada infernala la baneasa si o ploaie sacaitoare, am fost bucuros sa vad cand se ridica avionul si ajunge deasupra norilor de ploaie si al soferilor bucuresteni. Trebuie sa recunosc faptul ca am fost si un pic usurat deoarece ne-am intretinut toti sase la aeroport cu povesti despre avioane, turbulente si toate cele :)
Dupa un zbor foarte placut am ajuns in capitala Frantei. Imediat m-a frapat diversitatea culturala de pe aeroport (singura mea iesire din tara a fost la Budapesta acum doi ani) dar si multe alte chestii. Se vedea ca asta nu era Romania. Dupa ce am ajuns la superbul hotel Warwick de pe Champs Elysee, ne-am revenit cu totii si in jumatate de ora ne-am regrupat sa ne ducem sa mancam, unde altundeva decat la o terasa pe faimosul bulevard. Desi batea un vant destul de puternic, noi am reusit sa razbim deoarece fitele cereau sacrificii si trebuia sa intram in randul parizienilor.
Desi i-am cerut chelnerului sa ne aduca felurile de mancare cat mai repede, el era un pic prea ocupat sa faca poze cu ceilalti clienti, sa le zambeasca si facand toate chestiile ce multi chelneri de la noi le gasesc incomprehensibile. Noi ne-am fi bucurat de asta, dar din pacate peste 100 de modele Citroen de epoca ne asteptau langa turnul Eiffel si noi d-abia serveam niste paste pe langa Arcul de Triumf. Ne-am bucurat de o parada a fanfarei Jandarmeriei din Franta, urmata de foarte multi veterani imbracati de sarbatoare care marsaluiau pe Champs (prima surpriza organizata de Laura :D ). Din pacate i-am observat doar in treacat deoarece presati de timp a trebuit sa mergem la un pas mai mult decat alert pe niste alei ca sa ajungem cat mai repede.
Dupa multe traversari pe rosu si priviri ciudate ale francezilor si de la alti turisti, zaream toti varful turnului. “Hai ca mai e putin,” ne zicea Laura dar mancarea noastra nu mai statea foarte bine in burti. Intr’un final am ajuns si noi la locul de inceput al paradei, multumita in parte unui vanzator de suveniruri care si-a dat seama imediat ca suntem romani dupa ce am rostit doar cateva cuvinte. Din pacate intarzierea noastra a insemnat ca nu am putut sa mergem in masini faimoase ca 2CV-ul sau DS-ul. Totusi, suspensiile hidraulice ale unui BX in 16 valve perfecte pentru piatra cubica din Paris ne-a facut sa ne dam seama ca am ales masina potrivita.
Dupa un traseu indelungat cu multe opriri la semafor deoarece se pare ca Citroen a decis sa sarbatoreasca fix in noaptea alba din Paris, cand si pe strada si pe trotuar erau numere impresionante de masini si pietoni, am vazut din afara cam tot ce era de vazut, de la Turn la Luvru si multe alte chestii interesante dar pe care nu le-am recunoscut :D
Despre cocktail-ul organizat de Citroen la showroom-ul de pe Champs Elysee si restul aventurilor mele prin Paris, o sa va povestesc data viitoare.
