Acest post este scris de Marius Olaru, concurent in Goana dupa Casa. Marius isi poveste pe scurt experienta cumpararii unui apartament.
Inainte de a citi ce zice, iata motivatia sa (si a familiei sale):
Suntem fericitii parinti ai unui copil minunat care deja se apropie de varsta de patru luni. Tocmai datorita acestui motiv au inceput cautarile. Paula si copilul sunt la Iasi deoarece in Bucuresti nu avem locuinta, desi amandoi avem aici locul de munca. Din pacate a locui cu chirie cand este un copil la mijloc este inacceptabil.
Cu ce sa incep ca ar fi multe de spus…
Hai sa incep cu ceea ce consider eu ca e inceputul.
Mai intai apare dorinta care trebuie sa fie sprijinita de posibilitati si oportunitati de moment. Le-am avut pe amandoua. Dorinta, necesitatea, Prima Casa si scaderea preturilor apartamentelor.
Bineinteles Prima Casa ca si creditare a insemnat multe piedici. De la venituri acceptate pana la documente necesare. Pentru ca eu nu eram eligibil (avand PFA), doar sotia mea avand un venit mai mare pe cartea de munca, solutia logica a fostca acest credit sa fie pe numele sotiei mele. Bineinteles dosarul nu ar fi fost acceptat daca nu as fi avut garanti, parintii mei.
Mai mult, depunerea actelor, obtinerea hartiilor necesare, totul s-a desfasurat greu din cauza ca sotia mea era la Iasi, cu bebelusul abia nascut, iar eu la Bucuresti. Asa ca ridicarea adeverintelor de salariu ale sotiei mele trebuia sa o fac eu. Noroc ca nu era inca in concediul de maternitate si era in acel concediu medical postnatal, cu alte cuvinte inca era angajata si contractul nu era suspendat. De fiecare data banca raspundea greu si totdeauna voia completari. Si uite asa expirau si adeverintele si sotiei mele si parintilor mei. Si roaga-te de cei de la personal de la serviciile alor mei, care sunt salariati la stat. In opozitie, cei de la personal de la serviciul sotiei mele, angajata la multinationala, au fost impecabili.
Intre timp dai si cauta. Apartamente jalnice si agenti imobiliari care nici macar nu stiau adresa corecta a apatamentului pe care voiau sa mi-l arate. Negocieri de comisioane pe apartamente peste bugetul meu si in care intram imi venea sa ies in secunda doi. Dupa multe peripetii am reusit sa imi gasesc singur apartamentul. Ma intreb care e rolul agentiillor imobiliare si al comisionului daca nu iti ofera un deal adevarat. Adica, da, platesc comision dar sa imi ofere o valoare real pe care sa platesc acel comision. Daca nu, nu.
Dupa antecontract, pe care by the way l-am facut inainte de a avea ok-ul de la banca, cu alte cuvinte mi-am asumat un risc de a pierde niste bani, a venit si evaluarea.
Ziua cea mare, in care am semnat contractul, a venit doar cu cateva zile inainte de sfarsitul anului. Am trecut prin Sarbatori fericit si cu gandul ca am in sfarsit casa mea. A fost un drum greu, presarat de tot felul de peripetii, finaciare si care tin de alegere dar am razbit. Nu s-a terminat inca pentru ca trebuie sa termin renovarea, care apropo in toate cazurile costa mai mult decat crezi, dar in cateva saptamani sper sa reusesc sa imi aduc familia in Bucuresti.
Povestea cautarilor lui Marius este mai lunga, mai plina de alergatura, dar aveti aici o versiunea pe scurt, sa va faceti o idee
Mai multe detalii despre el si familia sa puteti citi aici. Acolo ati putea sa si votati pentru ca el sa castige mobila pentru un dormitor. Din pacate nu mai are sanse, pentru ca era prea ocupat sa gaseasca apartament :D Pana la urma, a pierdut sau a castigat? >:)
