Perioada asta din an este pentru mine inceputul verii: momentul in care se termina scoala si vezi copii de 10-12 ani stand la scara blocului sau jucandu-se in parcare cu mingea.
Cand eram la varsta lor, in momentul asta incepea cu adevarat vara: cand luam vacanta. Si doua saptamani erau pline de efervescenta, pana intram intr-o rutina data de caldura si “Bobby, in vacanta asta nu mai stai degeaba ca anul trecut!” (spusa de mama, care voia sa ma puna sa citesc fizica nucleara, daca era posibil – glumesc, mama, stii ca te iubesc :P ).
Primele doua saptamani de vacanta insemnau fotbal toata ziua cu baietii “in curtea scolii”, fotbal pe blocuri, cartiere, scari de bloc, etaje, camere de apartament… orice putea sa ne diferentieze si sa ne dea motiv sa jucam. Apoi insemna statul seara “la banca”, unde ne adunam si ne povesteam filme cu bruce lee si chuck norris sau jucam tot felul de jocuri mai stupide sau mai putin stupide. Stateam pana noaptea tarziu, cand se deschideau geamurile si incepeau parintii sa ne strige acasa. Si, bineinteles, raspunsul: “Mai stau putiiiiiiinnn!!!”…
In perioada asta din an imi pare rau ca nu mai am 10 ani. Doar atat, doua saptamani.
