“E mult mai usor sa castigi increderea cuiva, decat sa o recastigi”. Nu stiu cine a zis asta, dar are mare dreptate.
Am avut, acum ceva timp, un bar. Unde oamenii castigau bine (evident, bine in comparatie cu cei care faceau acelasi lucru cu ei). Stiti cum mai ciupeau niste bani? Aduceau guma Orbit de-acasa si o vindeau la pretul de bar (care era mai mare). Stiti cati bani castigau? Firmituri pe langa ce le intra in rest. Si totusi, au riscat sa isi piarda locul de munca numai ca sa fie “mai destepti” ca mine. Fara sa se ia in considerare ca pentru mine nu era o miza sa fiu “mai destept” decat ei. Nu, se simteau bine ca “m-au facut”.
Surprinzator, insa, am inceput sa regasesc acest comportament in lumea din jurul meu, unde 1 milion de lei vechi devine o miza pentru a-ti strica relatiile cu un intreg ecosistem. Pentru ca, nu-i asa, “l-am facut pe fraier”… o generatie crescuta in replicile clanului Becali… asta in situatia in care ceva de genul: “Bobby, uite, avem o problema, crezi ca o putem rezolva?” aducea o solutie in 5 minute…
Da, sunt dezamagit de cineva, ca altfel nu scriam. Da, vreau sa stie cat de tare. Da, nu vreau sa dau nume, pentru ca mai are sansa sa isi revina in viata asta. Acum mi-e foame, ma duc sa imi comand ceva. Noi sa traim si sa avem destule milioane sa fim “facuti” de “baieti destepti”.
