“Colegu! Prinde cum trebuie sufa aia! Hai, ca trebuie sa trag ca lumea, si sa impingeti si voi masina!”
Masina cazuta in sant nu mai respira prea bine, asa ca trebuia sa ne miscam repede. Un incepator, distanta mica fata de masina din fata, o frana pusa aiurea si peugeot-ul rosu a trecut prin barajul de ierburi, asezandu-se cuminte pe o parte.
Cu nici doua minute inainte trecuseram pe-acolo, numai bine cat sa vedem ca toti sunt bine, dar ca sunt sanse mici ca cineva sa scoata masina din sant, asa ca ne-am intors sa ii ajutam pe oameni, asa cum ar fi facut, sper, oricine in locul nostru. Nu de alta, dar 20 de oameni au sanse mult mai mari sa impinga masina inapoi pe drum. Evident, nu am luat in calcul ca s-ar putea ca nici sa nu fie nevoie de atatia: avem cu noi pe cineva care sigur are in masina, pe langa aparatul foto, echipamentul de camuflaj pentru a prinde pasarile in obiectiv, si o sufa, cel putin. Daca nu o sufa, macar un tractor, ceva, tot avea in portbagajul Duster-ului Redescopera Romania.
In timp ce impingeam la Peugeot-ul din sant ma gandeam cat de diferiti sunt oamenii care merg in Redescopera, cat de diferite sunt pasunile lor si, mai mult, cat de mult se completeaza unii pe ceilalti. De la unul pasionat de pasari si offroad (noroc cu sufa!), la unul pasionat de video cu masini, la altul pasionat de castele si conace, unul pasionat de cetati sau un povestitor extraordinar. Asta doar soferii. Pentru ca in rest sunt si mai diferiti si, schimbandu-se de la excursie la excursie, e o continua descoperire.
Pana la urma masina a urcat din prima din sant, oamenii au plecat linistiti mai departe, iar noi continuam Redescopera Romania cu inca o zi incarcata. Numai ca, speram noi, de data asta fara probleme mai mari decat statul la rand la Salina Praid.