Iesi pe strada intr-un oras necunoscut. Sa spunem Bucuresti. Intrebi pe cineva cum ajungi la Unirii. Si ti se spune:
1. Mergi pana la Victoriei cu 34, pe care il iei de la colt de la Dorobanti
2. Ca sa ajungi la 34, mergi pana la Iancului, de unde iei 330 pana la Dorobanti
3. Dupa ce ajungi la Victoriei, iei metroul in directia Unirii
4. Iesi de la metrou la statia din fata magazinului (in fata la McDonalds)
5. Acolo mergi pe Calarasi pana la Sf. Vineri.
Ai ajuns!
Suna usor, nu? Pentru cei care stau in Bucuresti e evident ca traseul e stupid (ai putea lua metroul de la Iancului la Victoriei), dar sa nu lasam un mic detaliu sa intervina in calea povestii.
Mergi linistit catre Iancului. Evident, nu stii unde esti. Te uiti in jur, sa identifici soseaua pe care esti. Nu vezi insa NICI UN SEMN. Nici unul. Nici macar nu stii daca mergi in directia corecta. Opresti o persoana si o intrebi: “Unde e Iancului?”. Personajul se uita la tine ciudat, se scarpina sub sapca, dupa care se uita iar la tine ciudat si zice: “Nu am idee, exista un loc care se numeste Iancului?”. Il lasi, pentru ca e clar ca era beat sau drogat. Mergi mai departe, dai peste doi copii pe care ii intrebi de unde poti lua tramvaiul. Iti arata cu degetul: “de-acolo!”. Te astepti sa vezi statia, dar nu e nimic. Doar o sina de tramvai. Dar, nu e problema, vine unul. Macar poti sa vezi numarul, sa iti dai seama daca esti unde trebuie. Tramvaiul se apropie, e plin de oameni, dar nu are nici un numar. Vatmanul opreste. Da sa deschida usile, dar se razgandeste si mai misca inca 3 metri. Iar se razgandeste si mai merge inca 10m. Iti dai seama ca nu are idee unde e statia, pentru ca nicaieri nu e vreun semn care sa o identifice…
Si povestea poate continua. Inchipuiti-va cum e sa traiesti intr-o lume fara semne… apoi mergeti la aproape orice santier arheologic/cetate din Romania si veti trai pe propria piele. Da, in oras ar fi un cosmar. Cand ajungeti la cetati e, din pacate, doar o mare dezamagire. Pentru ca ai vrea sa vezi mai multe, sa stii mai multe. Dar, din pacate, nu poti.
