Cand am fost prima data, nu am reusit sa o gasesc decat dupa cateva telefoane si cautat pe Google Earth. A doua oara era deja un indicator meschin catre ea.
Am ajuns acolo, m-am urcat pe un mic deal in care era sapat si se vedeau ziduri si mi-am zis: “Aici trebuie sa vin cu Proiect4”.
Pana la urma, (L)Ibida indeplinea tot ce voiam eu: aproape relativ de Bucuresti, aproape de un sat (Slava Rusa), mica (deci nu e nevoie de multe panouri), aproape de Cheile Dobrogei, de Enisala, astfel incat poti face un traseu de o zi – daca te grabesti rau – sau un weekend. Mai mult, zidurile alea sunt asa de bine pastrate incat chiar ai ce vedea 10-20 de minute.
In februarie am fost iar acolo, impreuna cu arheologul Mihaela Iacob, de la muzeul din Tulcea, o persoana atat de pasionata de munca sa incat aproape ca imi venea sa ma fac si eu arheolog (vorbesc serios :D ). Si stateam eu pe varful dealului mentionat anterior, bucurandu-ma ca cetatea e mica si o putem acoperi relativ usor… Nimic nu ma pregatea pentru povestea care urma.
Mihaela m-a intrebat: “De ce ai ales Libida?”. Dupa raspunsul meu, a inceput sa zambeasca si sa imi povesteasca putin despre cetate. Cum ar fi ca e cea mai mare aglomerare urbana fortificata din Romania romana. Bineinteles ca am inceput sa rad… la urma urmei, inteleg ca asezarile din antichitate erau mici, dar nici chiar asa de mici. Un deal, la urma urmei… Histria, Adamclisi, ambele sunt mai mari.
Si a venit surpriza: (L)Ibida are, de fapt, 23ha (da, hectare) suprafata fortificata, plus inca 4ha in afara fortificatiilor. Am inceput sa rad cand am auzit (eram sigur ca rade de mine): “Bine, si unde e cetatea aia? Sub sat?”. Raspunsul? “Da, jumatate din sat e peste cetate. Si vezi liziera aia de pomi de-acolo – la vreo 2km? Acolo sunt atelierele”.
Deja frustrarea mea incepea sa creasca… “Si unde e toata cetatea asta?????”. Raspunsul a venit sec, desi asteptat: “Sub pamant. Nu avem destui bani sa o scoatem la suprafata si sa o si conservam ulterior”.
Da, probabil ca nu vom vedea (L)Ibida la suprafata in viata mea, dar in mod cert povestile despre ea incep sa se adune :) Cum ar fi satenii care scoteau pietre din curte ca sa faca teren arabil. Sau cei care foloseau pietrele din cetate in gard. Sau ca troaca pentru porci.
Sau faptul ca e singura cetate din Europa continentala (mai exista una in Marea Britanie) care are inclus in fortificatie un rau. Care inseamna o realizare inginereasca extraordinara.
Cat am stat acolo (L)Ibida a prins viata. Acum, tot ce mai trebuie facut e sa gasim o modalitate de a pune niste panouri care sa nu se fure… pentru ca traim intr-o tara blestemata in care dupa ce ai o idee trebuie sa te gandesti cum sa o aplici pentru a nu tenta oamenii sa fure…
Dobrogea e un taram de povesti. Istoria e la fiecare pas, trebuie doar sa stai sa te uiti cu atentie… Sau la fiecare invartire de roata a masinii
