Post scris de Andra Zaharia.
S-a terminat un weekend foarte animat, in care am experimentat o noua latura a pasiunii automobilistice, care ma atrage din ce in ce mai mult: raliurile. Echipa Citroen Romania ne-a invitat sa-i insotim la Raliul Sibiului, care este de departe cea mai spectaculoasa dintre etapele din Campionatul National de Raliuri al Romaniei si prima etapa care se desfasoara pe macadam din acest campionat.
Am plecat vineri dimineata foarte curioasa si am avut norocul sa am o companie extrem de placuta pe drum: 
Bogdan Mirica de la Automarket, Radu Guramulta de la Autoexpert si Bogdan Banciu de la Citroen, care a fost “the designated driver” si a condus cu mult entuziasm un Citroen Jumpy (foarte confortabil si cu niste suspensii excelente) pana la Sibiu. Baietii au fost un pic surprinsi sa vada o fata, dar ulterior s-au convins ca vorbesc serios. :)
Dupa ce joi au fost etapele de Shakedown si prezentarile din cadrul Raliul Sibiului, vineri am ajuns la proba Superspeciala, pe traseul din “Groapa”, asa cum o numesc sibienii. Echipajele au facut spectacol, starnind nori de praf in fata unui public larg, care nu s-a lasat intimidat de soarele arzator. Au existat si probleme tehnice inca de la inceput, dar acestea sunt inerente in astfel de competitii. Cel mai asteptat traseu al zilei a fost Santa de noapte, care a atras un public numeros si entuziast. Ca sa le facem fata fanilor, Citroen ne-a dotat cu vuvuzele de care am profitat din plin. Desi m-au sacait si pe mine, cand ai una in mana, parca nu poti rezista tentatiei de a face 
putina galagie, mai ales la sosirea echipajelor lui Alexandru Filip si al lui Vlad Cosma, care ne-au arata de poate face un Citroen C2R2! Sincera sa fiu, nu credeam ca C2R2-ul putea face fata unui astfel de traseu extrem, insa mi-a fost dovedit contrariul. A capatat un nou respect pentru mica masinuta si recunosc ca nu mi-ar displacea deloc sa conduc una prin Bucuresti, noaptea, cu circulatia inchisa. :)
Traseul de noapte este unul foarte dificil, insa a facut deliciul pilotilor si copilotilor, care ar mai fi vrut sa se mai dea inca o data, daca s-ar fi putut. Senzatia a fost si ea una foarte speciala, iar bucuria fanilor, pe masura! Ma simteam ca intr-un Fast & Furios autohton, doar ca mult mai serios, mai plin de verva si mai agresiv. Am stat la linia de finish, unde masinile lasau doar o dara de lumina pe obiectivul camerei foto si o dara de pietre si praf in urma lor.
Ultima zi din Raliul Sibiului a numarat 6 trasee de parcurs, iar noi am vazut doua dintre ele, si anume Santa 
Max 1 si sosirea de pe Santa Max 2. Titi Aur a facut super spectacol intr-o curba in care ne aflam si noi, executand un drift gratios si care a sunat a naibii de bine! Toti pilotii s-au dovedit extrem de incantati de fanii adunati si i-au salutat prietenos cu flash-uri, straduindu-se sa le arate ce au ei mai frumos si incingand anvelopele pe asfaltul fierbinte. Santa Max 1 este un traseu extrem de interesant, care combina macadamul cu o portiune de asfalt, testand capacitatile echipelor de a se adapta in viteza.
Din entuziasmul meu de a face poze cat mai reusite si de a prinde cat mai bine momentul, m-am asezat pe marginea traseului, iar echipajul cu nr. 15 a lui Octavian Popa a trecut la putini centimetri de mine, ceea ce mi-a dat o doza mai mult decat suficienta de adrenalina pentru urmatoarea perioada. Desigur, nu eram singura care voia sa fie cat mai aproape de actiune, dar morala povestii este sa stati cuminti in spatele marcajelor cand mergeti la raliuri. Momentul insa tot l-am surprins!
Linia de sosire ne-a dat si ea motive de bucurie, desi au terminat doar 26 din cele 41 de echipe inscrise, iar probleme tehnice au continuat si dupa linia de finish. Asa cum a spus si Titi Aur la conferinta de presa, Raliul Sibiului nu este doar o proba de viteza, ci si una de anduranta si de tehnica, fiindca trebuie sa stii cum sa-ti dozezi resursele astfel incat sa ajungi la final cu masina cat se poate de intreaga. Primii care au trecut linia de sosire in forta si in aplauzele publicului au fost Gergo Szabo si copilotul sau, Levente Csegzy, urmati de Titi Aur si Octavian 
Popa. Dupa aproape 150 km de incercari extreme pentru masinile din competitie, multe au cedat, iar echipele tehnice din parcul de service au avut ceva de lucru. Din nefericire, lui Alex Filip i s-a rupt bieleta si masina s-a rostogolit, avand probabil nevoie de o recarosare, dar, din fericire, pilotul si copilotul n-au patit nimic.
Cert este ca, oricat de spectaculoasa si de frumoasa ar fi o etapa de raliuri, este un sport dificil si extrem de periculos, dar care te face sa simti ca traiesti mai repede si mai intens decat orice altceva (in afara de Formula 1)! Cu toate acestea, mi-as lua si maine inima-n dinti si m-as urcat cu zambetul pe buze pe scaunul din dreapta, desi nu cred ca as reusi vreodata sa fac o dictare atat de amuzanta precum Sebastian Itu, copilotul lui Vali Porcisteanu:
La festivitatea de premiere i-am vazut pe aproape toti pilotii si copilotii din concurs, cu zambete largi pe fata si cu ochii stralucind de satisfactie dupa 3 zile de munca, de concentrare maxima si de performanta. Mi-a placut ca Edwin Keleti si Victor Ponta au deja in palmares 5 victorii consecutive la Grupa A (mai multe detalii aici) si m-am bucurat tare mult ca Titi Aur a urcat pe podium, pe locul trei. Locul 2 a fost ocupat de Vali Porcisteanu, iar Gergo Szabo a luat iar primul loc, consolidand pozitia echipei Jack Daniel’s pe locul 2 in clasamentul general, dupa echipa lui Bogdan Marisca. DS3-ul statea si el cuminte langa podium, dar parca-mi facea cu ochiul. Masinuta aia e fantastic de frumoasa si plina de viata si sper sa am ocazia s-o conduc in curand!
A urma apoi petrecerea, unde pilotii au aratat nu doar ca se pricep sa calce acceleratia, ci stiu sa se si relaxeze. La intoarcere, am venit cu un Citroen C3 Picasso, albastru si simpatic, care mi-a dovedit ca are ceva colti pe sub zambetul lui cuminte, colti scosi in evidenta de catre Bogdan Mirica, care a condus tocmai pe placul meu.
Pentru mine Raliul Sibiului a fost o experienta extrem de interesanta, dupa ce, in aprilie am fost la Raliul Brasovului, si recunosc faptul ca deja simt ca incepe sa ma prinda microbul. Cert e ca vreau neaparat sa mai vad si alte etape din campionat, fiindca raliurile sunt una dintre cele mai pure, agresive si “primitive” forme ale pasiunii auto. Avand in vedere cat e de scump acest sport, conditiile destul de dificile in care au concurat 
echipajele si vizibilitatea sa redusa in Romania (din pacate), este cert faptul ca motorul acestei competitii este pasiunea pura, iar asta se vede. Probabil ca, odata cu trecerea timpului, pe masura ce va creste legitimitatea acestui sport in Romania si poate si prin includerea Raliului Sibiului in IRC (fingers crossed), va creste si publicul acestui spor si vizibilitatea sa, pentru ca merita! Odata ce arunci un ochi in aceasta competitie, e imposibil sa nu te prinda.
Vreau sa-i multumesc inca o data echipei Citroen Romania, care ne-a facut sa ne simtim ca-n familie in weekendul ce
tocmai a trecut si care mi-a dat ocazia sa experimentez niste trairi puternice si sa fiu aproape de cei care fac performanta in acest sport. Si le multumesc si pentru sapca cu Citroen by Loeb, despre care se spune ca a fost semnata de insusi faimosul pilot si brodata de nevasta acestuia, asa cum mi-a soptit Radu. :)) Inca mai aud motoarele ca un ecou si cred ca o sa le mai aud cateva zile pana sa adorm.
