Am ramas cu povestea la ziua 4. O zi in care ne-au urmarit imaginile vazute la tv dimineata, imagini din cateva sate prin care abia trecuseram cu o zi inainte, sate care erau acum in pericol de inundatie.
Inainte de a trece mai departe, trebuie sa va spun ca “in teren” realitatea nu este chiar asa de disperata precum e prezentata la televizor. Oamenii nu stau la porti si isi plang de mila, sunt prea ocupati sa scoata apa din curte, sa ingradeasca paraiasul de juma de metru care acum are 4 metri latime samd. Sincer sa fiu, eu chiar nu am simtit disperare prin satele prin care am trecut. Erau doar oameni care primeau ceea ce li se dadea (ploaie gramada, adica) si se adaptau. Da, poate ca nu am ajuns in satele alea din nord, dar noi nu am simtit niciodata disperare la oamenii cu care am interactionat sau pe care i-am vazut. Dimpotriva, am vazut copii jucandu-se linistiti langa paraul de mai sus (evident, nu cand ploua), am vazut oameni stand in fata portilor, discutand cum sa rezolva problema apelor, in masura in care le statea in puteri.
Acum, revenind la redescoperirea Romaniei, redescoperim, din pacate, din ce in ce mai mult, ca nu suntem in stare sa avem grija de istorie. Ma gandeam ca in Statele Unite fiecare colt de caramida e imediat monument istoric, pentru ca acolo a pus acum 200 de ani piciorul un soldat nordist in drum spre Sudul care trebuia civilizat, in timp ce la noi conace superbe sunt acum pline de grafitti, distruse si lasate in paragina. Da, stiu, sunt retrocedate, dar nu poate exista o lege care sa impuna ca, atunci cand iti iei proprietatea, daca tot ti-o iei, sa o si intretii? Va dati seama cum ar fi un “Tur al conacelor moldovenesti”? In care sa poti dormi in fiecare dintre ele?
Eh, gata cu supararea. Nu de alta, dar in ziua a 4-a m-a ajuns oboseala. Asa ca, ajuns in Iasi, pe la 6 seara, m-am dus in camera sa dorm o ora. Si am dormit 4. Neintors. Asa ca Iasiul a fost vazut de restul gastii, eu l-am tot vazut cat eram pusti. Si, apropo de asta, daca acum ceva timp, cand am fost la finala Cupei Romaniei (public maine o chestie misto despre asta), am stat la un prieten care are apartamente in regim hotelier, acum am stat la Hotel Moldova, care arata ingrozitor de afara. Dar inauntru e foarte misto, camerele sunt foarte placute, neasteptat chiar :)
Bineinteles, pana la Iasi am trecut prin Baia, unde am vazut ruinele unei biserici, Pascani, unde am vazut iar un conac distrus si, nu in ultimul rand, am ajuns la Ruginoasa, unde palatul lui Cuza e transformat in muzeu de vreo doi ani. Si nu ai voie sa faci poze, poate iei varul de pe pereti.
A doua zi, ultima zi a plecarii in Moldova, am fost ceva mai relaxati, asa ca am mers mai incet. Mai ales ca aveam de vizitat orasul natal, Vaslui. Pana acolo, insa, am trecut pe la poalele dealului Bucium, unde e un loc in care pare ca masina merge la deal. Evident, Zvoner si Nebuloasa au fost impotriva, ca e de fapt vale. Party crashers!
Apoi am trecut pe langa movila lui Burcel, pentru a ajunge la conacul familiei Cuza de la Solesti. Desi legenda spune ca mai mult Elena a stat acolo, pentru ca Alexandru era ocupat cu doamnele din capitale, conacul arata ca tot ce am vazut pana acum: e distrus. Doar baia mai are gresie pe jos, probabil pusa asa de bine incat nu a putut fi furata.
In Vaslui am vazut centrul civic, cu statuia lui Stefan cel Mare si ceasul in forma de cusma de dorobant, ceas care ne-a salutat la plecare, dand ora exacta. Bineinteles, am plimbat echipa prin locurile copilariei, de la parcul Copou (da, si in Vaslui e unul) pana la liceu. Spre iesirea din oras am avut ocazia sa revad, din viteza, pe cineva care mi-a placut enorm acum ceva ani. Bineinteles, nu m-a vazut, fiind ocupata cu fetita de 2-3 ani care batea din picior la mana ei :)
Eh, am ajuns la statuia ecvestra a lui Stefan cel Mare de la Podul Inalt. Alte amintiri si imagini superbe de sus, de langa statuie (pentru ca ai ceva-ceva de urcat). Am vazut si podul Elenei Cuza dintre Vaslui si Barlad, mergand apoi spre Bucuresti.
Urmatorul pas: podul de peste Siret (dintre Tecuci si Tisita). Unde Siretul e, de obicei, la 6-7 metri sub pod, linistit. Acum era la 1m sub pod (nu l-am mai vazut niciodata asa de aproape), iar locul in care faceam baie dupa un Blogoree Romania Tour de-acum 3 ani era acum la 5m sub apa.
Intr-un final am ajuns in Bucuresti, tacuti. Poate ca ne ajunsese oboseala sau poate ca ne gandeam toti la ceea ce lasam in urma. Locuri pe care cine stie cand mai ajungem sa le vedem. Nu de alta, dar saptamana viitoare vine la rand Transilvania :) Si harta Petrom are deja o gramada de locuri de vizitat, adaugate de voi pentru a-mi face mie viata grea :P
Mai multe imagini din toata plimbarea prin Moldova puteti vedea aici. Daca doriti, puteti citi despre ziua 1 si zilele 2 si 3.
