La mijlocul anilor 90 toata lumea lua inginerii in ras: ca sunt prea multi, ca nu sunt job-uri bine platite samd. Ca oricine poate iesi inginer, erau o gramada de bancuri pe seama lor… tineti minte, probabil.
Nu am avut niciodata parerea asta, pentru ca am in familia extinsa un inginer genial (brevete peste brevete de inventii – e vorba de unchiul meu), un var e inginer constructor samd. Cu toate astea, nu era ca si cum avem vreo admiratie deosebita. Toata cursa asta prin tara, insa, pe la fabricile Siemens, m-a convins ca ar fi cazul sa imi reevaluez modul de a gandi.
Pentru ca lumea noastra nu ar putea exista fara ingineri. Fara oamenii care pun, la propriu, lucrurile in miscare: de la cei care fac tehnologie pentru telecabine, pana la cei care fac tehnologii pentru tramvaie si trenuri – da, Siemens e prezenta la Fabrica de Vagoane Arad, la Telecabina din Sinaia. Apoi, la SIMEA, am vazut cum se fac transformatoare, cum un nene ia o bucata de plastic verde si o transforma intr-un acumulator, sau placa de memorie pentru calculator sau, sau, sau…
Ideea e ca toate astea nu par asa de interesante ca atunci cand esti acolo si vezi cum pleaca placa aia de la un moment si 5 minute mai tarziu e plina de mici piese electronice. Sau te uiti uimit cand afli ca peretele vagoanelor se indreapta cu un magnet imens pe o parte, iar pe partea cealalta se incalzeste foarte tare metalul, lucru care provoaca un fel vacuum (daca am inteles bine). Nu am idee, ceea ce ma face sa fiu si mai uimit de ceea ce poate face mintea omeneasca. Ca sa nu mai zic, iar, despre lichidul in care mi-am bagat telefonul…
Astazi mi-as dori ca, din cand in cand, sa pot vedea lumea cum o vad inginerii. Nu ma vad facand asa ceva, dar as vrea sa pot intelege :) Si da, azi va vand inginerii:P
