pana una alta, nu e chiar asa de rau… stau in pat, cu laptop-ul in brate si lucrez… si mai castig si bani… si, daca am chef sa plec undeva, nu ma opreste nimeni… si nu am sef, ca urmare fac totul in ritmul care imi convine mie…
“si te plangi?” ati putea intreba. Nu.
ma enerveaza insa cand cei din jur spun: “ce viata ai si tu”, eu le spun “te pot invata sa fii ca mine”, toti sunt entuziasmati, iar o saptamana mai tarziu imi dau la m#$%. Asta, cand realizeaza ca de fapt eu muncesc, nu stau in pat ca nu am ce face, ca nu stau sa ma uit la emisiunile din timpul zilei la tv samd…
in astfel de momente, imi dau seama ca omul se plange pentru a se alfa in treaba… pentru ca persoana care chiar simte stresul unui loc de munca aiurea, al unui sef idiot, vrea bani mai multi, vrea sa primeasca banii cand stie ca trebuie sa ii primeasca, acea persoana nu gaseste motive de tot felul pentru a nu porni: “am de lucru”, “e o dezordine enorma in viata mea” samd…
pretexte sa nu te apuci de ceva se vor gasi intotdeauna.
de ce ma enervez, pana la urma? e viitorul lor, fac ce vor ei… pentru ca timpul pe care l-am pierdut sa le explic lor nu se mai intoarce. si, daca in mod normal, nu am nimic impotriva sa ajut pe cei din jur, vreau oameni care sa si vrea sa faca ceva… bineinteles, daca as spune: stii, te costa 10E/ora (care e o suma mica, dar, na, asa, ca de inceput), oare si-ar mai permite sa vina cu astfel de pretexte si argumente?
eh, sunt incoerent si nu am vrut altceva decat sa vorbesc aiurea… dar 10E/ora, tot am sa iau. cine nu vrea, sa mearga la seorom.com si sa intrebe pe forum. acolo e gratuit…
