Eram acum vreo doua zile la Real, pe la 10-11 noaptea, facandu-mi cumparaturile (prefer sa ma duc atunci, chiar si mai tarziu, pentru ca nu e asa de aglomerat). Cand cobor din masina (un Smart de care va voi povesti curand), vine la mine un tip la vreo 20 de ani, curatel, care imi spune: “sunteti sofer auto? Avem o problema cu cureaua de transmisie la un Ford Escort, la o statie de benzina de-aici si mai avem nevoie de vreo 400.000 de mii sa rezolvam problema, credeti ca ne puteti ajuta cu oricat?”
Evident, i-am dat cu flit, era clar ca lumina zilei ca e vrajeala – urmariti Filantropica: “mana intinsa care spune o poveste nu ramane goala”. (urmariti, in plus, ca mai intai m-a intrebat daca sunt sofer – de parca faptul ca abia coborasem de la volan nu ma dadea de gol: a obtinut astfel primul “Da”, pe care voia sa il continue).
Poanta e ca doua zile mai tarziu acelasi pusti avea, in aceeasi parcare, aceeasi problema. Cand l-am intrebat cum de nu a rezolvat de 3 zile, de cand mi-a zis acelasi lucru, a zis “Ah, scuze, am mai vorbit”, si a plecat mai departe.
Ma gandeam, insa, la intrebarea initiala si la raspunsul asteptat. Imi aduc aminte de-un test despre care citeam acum ceva ani cu o fisa de telefon: daca te duci la 10 oameni pe strada si le ceri o fisa de telefon – testul era facut acum vreo 20 de ani -, unul din 10 iti va da o fisa. Daca, insa, te duci mai intai la ei si ii intrebi cat e ceasul, apoi ceri, 5-7 oameni iti dau fise.
Tot zilele astea am primit si un email lamentabil, de la cineva care e “CEO si cofondator al unei firme de hosting”, care imi explica foarte bine ce gandesc eu, ce ar trebui sa afle cititorii mei samd. Persoana respectiva imi cere un serviciu (sa spun de serviciul lor de hosting), sa fiu solidar pentru ca sunt roman – cine a vorbit cat de cat cu mine sau a citit ce scriu stie ca nu sunt de acord cu solidaritatea de genul “da-mi link ca sunt roman” samd, pentru ca daca esti bun ti se da link oricum – si imi trimite un email standard (pun pariu ca daca ma apuc sa caut pe la toti bloggerii mai vizibili, toti au acelasi mesaj). Si ma gandeam ca mai degraba m-as apuca sa ii dau bani baiatului din parcare, care macar a invatat o strategie, decat unuia care se crede mai destept ca mine si nu face macar minimul efort sa citeasca ceva inainte, daca tot imi cere un serviciu. Sau macar sa dea un search pe blog la mine dupa “hosting”. Poate asa afla de parteneriatul cu Hostway. Sau putea sa se uite in footerul blogului. Eh. Desi, cu ocazia asta mi-a venit o idee buna legat de partenerii mei in diferite proiecte sau pe blog. Marti-miercuri o pun in aplicare.
In ultima vreme citesc din ce in ce mai mult despre tehnici de vanzare (citisem si inainte, dar acum incep sa descopar tot felul de lucruri noi). Si observ cat de putin stim sa ne vindem. De la omul cu hosting-ul de mai sus pana la brandul de tara. Si ca, pana la urma, numai noi suntem de blamat ca nu reusim sa ne vindem. Faptul ca traim in Romania nu schimba asta, doar face vanzarea mult mai dificila.
