Prima data cand am vazut Alfa Romeo 8C Competizione am zis ca nu am vazut masina mai frumoasa. Si cred si acum ca e cea mai frumoasa masina pe care am vazut-o vreodata. Dar, bineinteles, nu cred ca voi ajunge prea curand sa o conduc, avand in vedere ca e… scumpa si rara :D
Cand am vazut prima data Alfa Romeo Giulietta am zis ca seamana destul de mult cu Competizione din fata (ceea ce spune destule despre cum arata), dar nu mi-a placut pentru ca mi s-a parut un break ceva mai lung. A fost in fuga, nu m-am uitat prea atent, am trecut mai departe. Acum doua saptamani, insa, am avut ocazia sa ma uit mai atent la masina, avand in vedere ca am avut-o in teste un weekend intreg, timp in care am fost pana in Cluj, apoi Timisoara si, intr-un final, inapoi in Bucuresti.
Inainte de a va povesti de masina, trebuie sa spun, din nou, ca soselele din Romania seamana, pentru mine, cu un joc pe calculator: ai 3 vieti de fiecare data cand pleci de-acasa si tot ce poti spera e sa te intorci ok inapoi. Am intalnit, de exemplu, un bou care a intors, fara sa semnalizeze, pe drumul national, fortand o coloana de 50 de masini sa puna frana brusc. Eu am fost nevoit sa ies pe camp ca sa nu intre in mine cel din spate, care s-a oprit la 1m de tirul care era pana atunci in fata mea. Asemanator, a trebuit sa pun frana pana la oprire pentru ca un alt dobitoc s-a gandit ca loganul are 300CP si poate depasi in 100m.
Eh :) Pana la urma, faptul ca am avut o masina care a reactionat asa cum trebuia m-a ajutat mai mult decat as dorit :)
Sa revenim, insa, la Alfa pe care am condus-o: e o masina superba, nu lunga, cum mi s-a parut, ci scurta, asa cum trebuie sa fie un hatchback. Mai ales unul cu 235CP, care trebuie sa concureze cu masini precum Golf GTI, Opel Astra OPC, Renault Megane Sport, Honda Civic Type-R, Ford Focus RS sau mai noul Citroen DS4. Caci Quadrifoglio Verde este versiunea sportiva a Giuliettei, recogniscibilia dupa trifoiul cu 4 foi de pe laterale.
Ma tot gandesc daca are rost sa va scriu despre cum arata, sau cum e interiorul, cand pozele mele sunt aici, iar cele oficiale aici. Mai ales ca, sincer sa fiu, desi intoarce capete, pe mine nu asta m-a incantat cel mai tare. M-a bagat in fibrilate un buton care trece masina in modul Dinamic. Ce inseamna asta? Ca cei 235CP ai motorului de doar 1,8 litri sunt intr-o fractiune de secunda la varful bocancului, ca daca nu tii volanul cum trebuie masina nu te iarta, ca aceleasi curbe pe care inainte le simteai periculoase acum se iau lejer, fara sa simti ca iti fuge fundul sau ca te duci pe contrasens.
Pentru ca, trebuie sa recunosc, cu ce am ramas de la plimbarea cu Alfa Romeo nu este faptul ca politaii zambesc cand vin langa masina (nu mi se intampla asta cu GLK-ul niciodata, parca se asteapta sa ies sa ii iau la bataie) sau ca interiorul are cusaturi rosii pe volan. Am ramas cu un zambet idiot pe care nu mi l-am putut opri pe bucata de drum dintre Hateg si Hunedoara, o bucata pe care fusesem cu o luna inainte cu Duster-ul si unde mi-as fi dorit sa am o masina ca Alfa. Wish granted, pentru ca am mers cu viteza pe o bucata de drum ideala pentru asa ceva, cu viraje stranse si largi, cu vizibilitate si, mai mult, cu asfalt perfect.
Ah, si ca tot spuneam de politie, este singura masina cu care, in doua zile consecutive, m-a prins radarul. Nu am idee daca ce ar trebui sa va spuna asta, dar eu am sa il citez pe varul meu: “Tie nu iti sta bine cu permisul in buzunar!”. Cam asta se va intampla daca ai o Giulietta cu 235CP. Si sa stii pe unde sa te duci cu ea.
Se spune ca pasionatii de auto trebuie sa conduca 3 masini in viata lor: un Ferrari, un Porsche si o Alfa. Alfa pentru ca e atat de pasionala, atat de naravasa, atat de “unreliable” incat te va innebuni, dar nu vei putea renunta la ea. Ei, eu sunt de acord cu pasionala si naravasa, acum sa vedem daca eticheta de “unreliable” mai exista. Concernul Fiat a recuperat mult din imaginea de “masini italiene, care se strica repede”, asa ca Alfa nu ar trebui sa aiba astfel de probleme. Eu nu am simitit ca Giulietta pe care am condus-o m-ar putea lasa in mijlocul drumului, insa ramane de vazut ce se va auzi in piata in urmatorii doi-trei ani.
Ma intrebam, cand o conduceam, daca mi-as cumpara-o. Si raspunsul e da, fara doar si poate. Nu ca prima masina, pentru ca eu am nevoie de o masina cu care sa pot iesi linistit de pe sosea, ci ca masina de iesit la plimbare. Pentru ca e o senzatie superba cand apesi pedala si auzi motorul. Si cand cei din jur se uita cum “frumusica” pe care o admirau in retrovizoare se transforma intr-un monstru care urla trecand in viteza pe langa ei.
Later update: am scris articolul asta acum o saptamana. Si acum l-am recitit si, desi reiese ca masina e misto, ca merita incercata si gandita ca optiune, nu reiese, din pacate, cat de misto m-am simtit la volanul ei. Si imi dau seama ca pentru asta trebuie sa o conduci. Si e probabil ca, dupa ce o conduci, sa nu mai vrei sa o lasi :) Eu, cel putin, nu mai voiam.
P.S.: lista de preturi o gasiti aici, ca si dotarile. Dupa cum ati vazut, eu nu am discutat prea mult de parte tehnica si nici de interior. Interiorul e superb, dar e doar parte mica dintr-o experienta pe care eu, personal, am simtit-o mai mult ca una a celui caruia ii place sa conduca, sa calce pedala. Si care cauta sosele putin circulate, cu viraje multe si asfalt bun.
