Si iata ca scriu, pana la urma, despre o masina :) Asa cum i-as povesti unui prieten despre ea. Pentru o recenzie detaliata mergeti la AutoMarket.
Am condus, pentru a doua oara in ultimele luni, un Citroen DS4. Prima data intr-un weekend scurt, intre alertele galbene. A doua oara intr-unul ceva mai lung, cu sosele uscate, care sa ma lase sa alerg linistit cu cei 200CP (scosi de un motor de doar 1.6l).
Prima data cand vezi masina, trebuie sa recunosc, iti atrage privirea. Mai mult, chiar, decat DS3, care mie mi se pare extraordinar de “evidenta”. Care e asa, de jucarie, spre deosebire de DS4, care pare chiar agresiva, mai ales neagra. DS4 pare un coupe de la distanta, pentru ca portierele din spate nu au clanta, fiind deschide de la geam, cumva, cum am vazut prima data la Alfa Romeo 156 (cred).
Trebuie sa recunosc, insa, ca nu prea inteleg ce vrea sa fie, de fapt DS4. Stiu ce vor cei de la Citroen sa fie, o versiune superioara de C4, dar nu imi dau seama daca e mai degraba sport (prin modul in care arata, motorul puternic), sau mai degraba un de cross-over, un fel de Subaru Outlander, o masina putin mai inalta, pe care sa o mai scoti si pe drumuri mai putin bune. Ba chiar, la cateva statii de benzina, am fost intrebat daca e 4×4. Si ii inteleg, pentru ca si eu am crezut acelasi lucru prima data cand am vazut-o in realitate.
Ca de obicei, Citroen baga o gramada de hi-tech in masinile lor, tehnologie pe care te-ai astepta sa o gasesti la masini din clasa premium. Mai scumpe, mult mai scumpe, de cele mai multe ori. Masaj in scaune, incalzire, faruri “adaptive”, recunoasterea benzii pe sosea, sunete si culori personalizabile samd.
Da, mi-a placut cum merge. 200 CP sunt, totusi, 200CP. Cand intri in depasire simti ca ai de unde sa tragi (si am condus vreo 1000 de km cu ea, prin Romania carutelor si coloanelor de tiruri). Mai mult, curbele sunt luate destul de comod, chiar la viteza mare. Pentru ca e mai degraba gandita sa fie comoda, suspensiile mai moi isi faca simtita prezenta cand calci mai puternic pedala prin curbe.
Interiorul e luxos, volanul comod si intuitiv, chiar te simti bine in ea. Nu imi place, este adevarat, pozitia la volan, care mi se pare prea inalta, dar te obisnuiesti la un moment dat. 5 oameni incap ok in ea, mai ales daca unul dintre ei este copil. Intamplator, noi am incaput 7 pentru vreo 2 km, cand unul dintre soferi voia sa bea o bere si nu gaseam taxi.
Recitind ce am scris, trebuie sa recunosc: nu par foarte entuziasmat. Si nu pentru ca nu imi place cum merge masina sau ca nu m-am simtit bine in ea. Ci pentru ca mi-a placut DS3-ul asa de mult, incat ma asteptam la altceva de la DS4 :) DS4 e o masina foarte buna, cea mai buna la clasa ei, dupa cum am si votat in Autovot, dar nu m-a facut sa vreau sa ma urc in ea cat mai repede, asa cum m-a facut nebunia aia galbena de DS3.
La final, o ciudatenie: geamurile de la portierele din spate nu se deschid – asa e gandita masina (nu au butoane, manivela, levier… nimic de deschis). Nu vreti sa stiti cat de socat eram cad am vazut doar doua butoane pe portiera soferului: cum adica, la o masina asa de plina de tehnologie, au pus geam manual la portierele din spate??? :)
