Inca ma surprinde cat de delasatori si de tampiti putem fi noi, romanii, mai ales cand e vorba de turism.
Zilele astea am avut niste prieteni de prin alte tari in vizita (Turcia, mai exact… tara aia care s-a dezvoltat in nestire din cauza turismului). Stiti ce au vrut sa vada?
Castelul lui Dracula!
Nu i-a interesat prea tare ca nu e de fapt al lui Dracula (care nu a existat), ca nu e in Transilvania, ca Vlad Tepes nu a jucat in filmul lui Coppola: nu, tot ce voiau era sa povesteasca prietenilor ca au fost la castelul lui Dracula din Transilvania.
Si am mers la Bran. Pe 31 decembrie, pentru ca in rest am avut alte treburi. Si palarie-ntr-un picior, ghici ciuperca ce-i, cand credeti ca era inchis? De pe 31 decembrie pana pe 2 ianuarie (fusese si de pe 24 pana pe 26).
Intrebarea (evidenta, pentru ei, stupida, pentru noi) a fost: “Cum sa inchizi acum, in perioada asta, cand toata lumea vrea sa viziteze?”. Aceeasi intrebare o punea un tip sotiei/prietenei sale in engleza (banuiesc ca erau britanici) in fata portii inchise a castelului. Si mai erau in acelasi moment inca vreo 3-4 grupuri care se uitau la programul de vizitare. Raspunsul meu amar a fost: “Asa aducem noi turistii de mai multe ori in tara: prima data va aratam ce avem, a doua oara va lasam sa si vizitati!”
Si sa nu imi spuneti ca “Trebuia sa te duci si tu pe 30!”. Pentru ca nici macar un simplu program de functionare pentru sarbatori nu au putut pune pe jegul ala de site (site facut in frame, sa il indexeze curu’, ‘ra-ti ai dracului de dobitoci, ca dati bani tuturor ratatilor sa va faca site-uri) al lor. In plus, de ce trebuia sa ma duc pe 30? Pe 31 s-a lucrat, din cate stiu eu, in Romania. Si, de cand ma stiu eu, oamenii din serviciile de acest gen fac asa-zis-ul “revelion al ospatarilor”, pe 7 ianuarie (nu-mi spuneti ca nu e asa: am lucrat 3 ani intr-o discoteca. Ce Craciun, ce Revelion? Munceam de ne ieseau ochii din cap. Dar de pe 7 pana pe 20 inchideam sandramaua si mergeam si ne distram). Nu exista zi libera in aceasta perioada pentru oamenii care fac banii cand ceilalti sunt in vacanta.
Poate era plecat vampirul in tarile calde? In concediu? Ca atunci inteleg.
Alta intamplare, acum in Vatra Dornei:
Un hotel oarecare, cu restaurant la parter, deci bani bagati in business. Minut, Minutz, ceva de genul. O chestie de doi lei, care arata bine, dar “pute” rau. Nu va duceti nici daca va roaga cineva.
Noi, 5 oameni la masa. Data: 25 decembrie. Ora: 21:50. Unul dintre noi face comanda de o sticla de vin. Chelnerul ne aduce, impreuna cu paharele. Dupa care, 5 minute mai tarziu, nu exagerez, vine si ne spune ca la 22 se inchide restaurantul (bineinteles, sticla desfacuta, nimeni nu se grabea). Cineva observa ca pe usa restaurantului scria ca la 22:30 se inchide. “Da, dar noi plecam!”.
Am ramas siderati, fara reactie. “De ce ne-ati mai adus vinul, atunci? Sa il bem in hol?”. Aceiasi prieteni din Turcia, si mai siderati: “Adica ei inchid cu oameni inauntru?”. Pentru cei care ati fost in Turcia si stiti cum va iau aia banii daca intrati in localurile lor (fara sa fie preturi mari, ci pentru ca stau dupa voi pana dimineata, daca e nevoie), socul e de asteptat.
Soselele
Ingrozitor. Drumuri proaste, incredibil de proaste. Am mers in Bulgaria pe niste drumuri execrabile, pe care ma gandeam ca nimeni din afara tarii nu ar merge fara sa se gandeasca in permanenta ca s-a ratacit. Eu eram intrebat din 5 in 5 minute, din cauza gaurilor imense din sosea (traseul Paraul Rece – Bran): “Are you sure we didn’t get lost?”. Eu fiind roman, in Romania. Deci era de presupus ca macar semnele de circulatie stiu sa le citesc. Dar parea atat de incredibil sa ai asemenea traseu catre un element de atractie atat de important pentru straini. Nu mai zic de soferi, ca am zis deja.
La sfarsitul saptamanii petrecute de prietenii mei in Romania am avut un schimb de replici in felul urmator:
Eu: “You know, Romania is beautiful, you should really come and visit in the spring or in the summer”.
Si replica: “Wouldn’t we better visit together another country in Europe? Like Spain, or Portugal?”.
Iubesc Romania. Am mers de la un capat la celalalt, am vizitat tot ce se putea. Tuturor le zic cat de frumos este aici.
Dar oricat as vrea, nu pot sa spun cu mana pe inima prietenilor mei de afara: Come to Romania! Nu de alta, dar m-am saturat sa explic in permanenta de ce suntem atat de tampiti incat sa nu reparam lucrurile evident gresite… sa caut explicatii mirobolante sau, pur si simplu, sa pun ochii in podea. Sunt sigur ca peste tot in lume se intampla astfel de cazuri, dar nu ma intereseaza: nu vreau sa se intample asa ceva in Romania MEA!
Pe aceasta tema au mai scris si:
Paradoxul turismului romanesc – Andrei Crivat
Ca de obicei, daca aveti posturi pe tema asta sau aveti de gand sa scrieti, dati un trackback sau lasati link in comentarii, sa adaug aici.
image credit
