“Bobby, uite un drum de tara in dreapta, putem iesi?”
“Nu, altadata!”
Asa decurgeau discutiile mele cu Doru Panaitescu, prin statie, in Redescopera Romania. Nu trecea o ora fara sa ma intrebe daca nu vreau sa o iau de nebun pe dealuri, mai ales cand noi trebuia sa ajungem intr-un anumit moment intr-un anume loc. Nu intelegeam deloc atractia pentru iesirea de pe asfalt. Nu intelegeam de ce te-ai urca dupa vacute pe dealuri si ai intarzia in permanenta cu orele.
Aproape un an mai tarziu, am luat o masina in teste. O masina care, parcata in fata curtii unui prieten bun a generat urmatoarea reactie de la tatal sau: “Auzi, Aro-ul ala din fata portii e al prietenului tau?”.
In mod cert, masina pe care o luasem nu era un Aro. Arata mult mai bine, in primul rand, dar trebuie sa recunosc ca are un aspect mai dur, mai “necioplit”. E vorba de noul Jeep Wrangler. Prima versiune de cand Fiat a cumparat Chrysler. Dar exteriorul nu arata in nici un fel “italian”. Tot dur si agresiv e. Interiorul e mai comod, insa, ceea ce o face o masina mai usor de acceptat si pentru distante mai lungi.
Ce am invatat in cele 3 zile pe care le-am avut cu masina insa? Faptul ca nu exista drum pe care nu poti merge. Mai mult decat atat, nici nu ai nevoie de drum. De ce ar trebui? Tragi dreapta de volan si pleci pe dealul din fata. Unde ajungi? Nu mai conteaza. GPS-ul arata ca, la cativa kilometri in fata, ai un drum. E de-ajuns. Nu te poate opri nimic. Poate doar o prapastie, dar nici atunci nu sunt foarte sigur ca Jeep-ul nu va scoate o pereche de aripi sau va dezvolta subit capacitatea de a sari pe distante mari.
Pentru mine, Jeep-ul Wrangler a fost o atractie deosebita de cand eram pusti. Mi se parea atat de agresiv, atat de aproape de originalul militar, ma gandeam ca nimic nu ii sta in fata. Si nu prea ii sta, sincer sa fiu. Chiar si pe sosea, unde masina nu mai e atat de incantatoare (trebuie sa mergi ceva mai incet, pui frane mai des pentru ca masina are centrul de greutate sus), nimeni nu se baga peste tine, toti te lasa sa treci.
Insa orice s-ar intampla, tot mai bine e in afara soselei. In clipa in care esti in masina asta, tot ce vrei e sa iesi de pe drum. Si abia acum l-am inteles pe Doru Panaitescu: nu conteaza CAND trebuie sa ajungi unde vrei. Conteaza CUM.
Nu are rost sa va povestesc multe despre masina, puteti citi mai multe pe Drive-Test.ro, scris de colegul sofer din Redescopera, Zvoner. Pe mine nu m-a interesat ca masina are 200 de CP, ca era modelul Sahara, care zici ca e un Lego, asa se desface in bucati incat sa te lase sa te bucuri de aerul din jur (poti scoate inclusiv portierele). Nu m-a interesat nici ca ambreiajul se apasa mai greu si la drum lung e cam incomod. Tot ce m-a interesat era sa ies de pe sosea. Oriunde, oricat.
Ca o concluzie, totusi: masina e o masina cu care te distrezi. O masina cu care orice devine posibil. Chiar si urcarea pe o scurgere de parau la capatul caruia nu stii daca trebuie sa revii in marsarier un kilometru sau poti urca pe o zona plata la capat. Singurul lucru pe care il doresti? Sa stii pe cineva cu tractor in zona. Nu de alta, dar cand vezi cat de usor intri si iesi de peste tot, la un moment dat ai sa fortezi prea tare :) Si, daca nu ma credeti, vedeti povestea lui Vasile.
Am avut posibilitatea sa testez Jeep Wrangler pentru ca cei de la AutoItalia au considerat ca sunt indeajuns de normal incat sa ma intorc cu masina relativ intreaga. Sincer sa fiu, mi-as fi dorit sa ii dezamagesc :) Pentru ca asta inseamna ca nu am dus Wrangler-ul la limita :)
Mai multe poze vedeti mai jos, dar sincer sa fiu nu sunt prea multe. Nu de alta, dar eram prea ocupat sa mai gasesc o bucata de pamant nebatut de piciorul masinii…
Jeep Wrangler Sahara Test Drive, a set on Flickr.