Azi dimineata (ora 16:00, pentru cititorii care inca nu stiu), m-am hotarat sa ies din casa sa imi cumpar una-alta pentru a supravietui (pepsi, in mod special). Cand mergeam asa, domol, spre magazinul de la colt, s-a apropiat de mine o vecina cu o rugaminte (vorbim aici de o vecina care are perete comun cu mine): “Va rugam – nu stie ca varumiu e in vacanta -, suntem oameni batrani – ea si sotul -, incercati sa nu mai trantiti usile, ca nu prea putem dormi!”
In momentul ala am crezut ca:
1. Inca dorm si visez, ca de obicei, tampenii;
2. Sunt in zona crepusculara.
De ce aceste ganduri? Well, familia de care va spun este cea mai galagioasa din bloc: nu este ceva deosebit in a auzi la 3 noaptea urlete de genul “Fa!!! Te omor, fa!!! Du-te-n…” sau la 6 dimineata sa auzi pumni in usa: “Lasa-ma in casa!!!” (nu la usa mea, pentru cei care ranjesc). Bineinteles, politia, amenzile… nu au succes.
So, ma asteptam sa vina cineva la mine sa imi spuna ca e muzica prea tare, ca sunetul de la tv e prea tare (am patit asta intr-un bloc, cu o familie cu un bebelus, si am inteles… mai ales ca la noi peretii sunt construiti din foi A4), dar sa imi spui ca trantesc usile???? De parca toata viata mea se invarte in jurul alergatului din camera in camera (si nu, nu trantesc usile), dar as fi inteles daca se plangea cand am cazut cu tot cu chiuveta si mi-am spart capul. Mai mult, nu te deranjeaza ca cel cu care iti imparti restul de viata ramasa urla de se aude la Plaza Romania (stau in Berceni…), dar te deranjeaza pocniturile din urechi si crezi ca lumea se plictiseste in miezul noptii si tranteste usile?
Yeah, Romania, te iubim. Astazi, de ziua nationala a RSR, ma bucur ca traiesc in Romania (chiar ma bucur), dar tare as vrea o casa cu teren de 5ha in jur, sa nu ajunga la mine decat cei care vin cu elicopterul…
